Archive

Archive for the ‘Ganduri si idei despre bucatarie’ Category

E greu ca un ospatar sa stie sa ia comanda unui client?

June 22, 2012 7 comments

Nu as fi scris acest articol, daca zilele trecute nu as fi trecut printr-o experienta pe care nu o doresc repetata, chiar la mine la restaurant, la “Moara cu Noroc”.

Pe scurt, faptele s-au derulat cam asa:

Vin doi clienti vechi ai Morii intr-o dupa masa, intra pe terasa si incepe urmatorul dialog cu ospatarul:

-Buna. Mai aveti meniul zilei? (acuma, banuiesc ca stiti ca la noi, la Moara, e cam cel mai bun meniu al zilei din oras:))

-Nu.S-a terminat. (era aproape de ora 17.00)

-Si ce ne puteti recomanda?

La intrebarea asta,  ospatarul meu face o figura de om luat ca din oala (ca sa nu zic ca broasca la inundatie) si raspunde:

-Gratare, salate,…

Fratilor, m-am blocat. Asa de tare ca nici n-am putut reactiona.  Bineinteles ca  celor doi le-a trecut si pofta de mancare.

Acuma, eu am pretentia ca totusi cei care lucreaza la Moara au totusi un comportament cat de cat corect fata de clienti, in spiritul sloganului nostru: “Pentru ca mancarea buna ne face prieteni”. Adica incercam sa ne tratam clientii ca pe niste prieteni buni (nu ca pe niste “stapani”, dar aici e alta poveste deja).

Bine, ospatarul respectiv e chiar unul dintre “protejatii” mei, nu de alta, dar e singurul baiat si e si … harnic. Iar in ziua respectiva trecuse printr-o experienta mai neobisnuita, ceea ce probabil l-a facut sa reactioneze …ciudat (adica naspa) fata de clientii repectivi.

Drept pentru care, dupa ce adrenalina mi-a urcat tensiunea la niste cote alarmante (cunoscutii ma stiu cat de impulsiv pot fi uneori – scuze, n-am ce face, asta sunt) si m-am descarcat, am decis sa stau la o discutie cu Delia (nevasta-mea si managerul restaurantlui) pe tema pregatirii personalului.

Bine, cei din domeniu stiu cat de grava e problema lipsei de personal pregatit in alimentatie publica, insa asta n-ar trebui sa fie o scuza.

Pentru ca e o adevarata arta in stiinta unui ospatar de a lua comanda de la un clinet!! Un adevarat proces de vanzare, in  care trebuie sa stii sa folosesti intrebarile pentru a afla preferintele si dorintele clientilor. Asa fel, incat cu zambetul pe buze, sa poti sa-i oferi acelui client ceva special (ca de-aia vine la restaurant), care sa arate bine si sa fie al naibii de gustos. Apoi sa-ti cunosti produsele, adica meniul, sa stii sa povesteti cu bucatarul, astfel incat,  la final, experienta clientului sa fie una exceptionala, iar ” ciubucul” ospatarului unul pe masura!!

Bine, din meniul “Morii” chiar ai de unde alege: incepand cu traditionalele tochituri moldovenesti, pastrav in smantana, rata pe varza rosie, purcelus la cuptor, si alte bunatati adevarate pe care chiar numai la noi le gasesti,  si pana la …. nelipsitii mici (deh!, ca orice terasa care se respecta) sau chiar gratare si salate. Bine, eu cand aud de gratare, ma ia cu vajaituri, dar asta e…

Probabil ca unii dintre voi o sa va ganditi ca am luat-o razna, de incep sa-mi critic propriul personal!! Nu-i deloc asa, pentru ca daca ar trebui sa fac o comparatie intre ai mei si cei de pe la alte locatii, atunci cu siguranta ai mei sunt … the best. Pentru ca mi-e groaza cand intru prin alte parti si vad ospatarul stand la masa (eventual la povesti cu bucatarul), cu tigara in gura, uitandu-se la tine ca si cum l-ai deranja. Ai mei, macar stiu sa zambeasca si sa salute, fratilor!

Insa asta nu ma impiedica sa vad si unde mai trebe’ lucrat, asa fel incat mie sa-mi faca placere sa fiu client la Moara. (mama, …  si ce dificil e asta; numa’ intrebati-i pe ai mei cat is de mofturos!!).

Si mai e ceva: numa’ cine nu munceste, nu greseste!

Noi mai si gresim, insa avem un MARE atuu: nevasta-mea stie sa stea de vorba cu toti clinetii, asa fel incat sa stim ce probleme avem de rezolvat si mai ales clientii -prietenii nostrii de zi cu zi-, sa stie ca noua chiar ne pasa de ei si de parerile lor. (ca de nu ne-ar pasa, ….!!)

Asa ca dragi prieteni ai Morii, care ati trecut macar o data pela noi, va rog tare mult sa-mi spuneti ca va place si mai ales ce credeti ca ar trebui sa mai imbunatatim pe la Moara. Si daca aveti si ceva idei de sortimente noi la meniul zilei, va rog frumos.

Scrieti-ne pe: office@moarasm.ro.

Hai noroc,

La “Moara cu noroc”!

P.S. apropo, probabil ca stiti ca toata vara, la a doua bere servita pe tarasa, primiti alune GRATIS!

Stiti ce controlez prima data la restaurant??

Simplu:

TOALETA!!

Cei de la Moara (gasca aia de nebuni ce rezista zi de zi sa ofere un pranz adevarat clinetilor nostrii), stiu ca eu am cateva fixuri  (asta ca sa fiu diplomat cu mine si sa nu zic cateva pasarele). Una dintre cutume este sa verific baia. Pentru ca mie mi se pare ca toaleta unui restaurant e ca o carte de vizita, care imi spune multe despre cei care lucreaza acolo.

Si-ncep sa verific lucrurile alea marunte, care uneori fac diferenta:

-daca sunt servetele, cate servetele sunt (da, da!! daca-s multe, se trag mai prea multe si se face risipa; daca-s putine, nu ajung pentru clienti)

-bine, sa fie hartie igienica, of course

-cum arata pe jos, peretii, oglinzile, etc

Acuma, sa fiu sincer, toaleta noastra de la Moara inca mai suporta imbunatatiri: incepand cu suporturile de la sapunul lichid si terminand cu aerisirea. Insa cred ca cel mai important este ca baia … sa fie CURATA!!

Tare mi-ar place ca si nevasta-mea sa verifice mai des baia, ca deh!! ea este managerul restaurantului; insa nu-i prea place sa verifice (stati linistiti ca nu va citi aceste randuri, doar daca ii spuneti voi!!?!)

 

Fiti sinceri si spuneti-mi, pentru voi e important cum arata baia unui restaurant??

 

Masterchef Florin Dumitrescu la Moara cu noroc

In ultima vreme m-am luat cu treburile si am uitat sa ma “laud” ca-s prieten bun cu Aurel Dumitrescu, tatal lui Florin Dumitrescu, jurat la MasterChef Romania.

Dealtfel, asa am reusit sa obtin si interviuri cu cei trei jurati, interviuri pe care le-am luat pentru Zibo.ro (proiectul meu de suflet).

Din aceste interviuri poti afla:

cum a ajuns Florin, la doar 24 de ani, jurat la MasterChef

ce le pregateste Sorin Bontea copiilor sai

traznaile din copilarie ale lui Catalin Scarlatescu

Pe 1 iunie, am fost la Bucuresti si am stat la taclale cu Aurel, tatal lui Florin; care cred ca e cel mai mandru tata din zona Bucuresti (ca cal mai mandru tata din zona Satu Mare sunt eu:)).

Gluma – gluma, insa Aurel chiar are de ce sa fie mandru. Pentru ca la cei 24 de ani ai sai,  pentru Florin e o realizare importanta sa ajunga jurat la masterChef. Chapeau!! Sunt sigur ca va ajunge si mai mare… mai ales cand am auzit ce planuri are pentru viitor.

P.S. Acuma, va spun un secret, insa sa ramana intre noi: stiati ca prietena lui Florin e din Satu Mare??

Poate asa reusesc, intr-o zi,  sa-l conving sa viziteze si Moara cu noroc, intruna din serile noastre speciale. Ce ziceti??

%d bloggers like this: